Dincolo de IMC: De ce procentul de grăsime corporală poate fi o măsură mai bună a obezității

IMC a fost metrica standard folosită pentru a defini supraponderabilitatea și obezitatea de decenii. Este simplu, rapid și utilizat pe scară largă în mediile clinice. Dar cercetările noi în estimarea compoziției corporale sugerează că trecerea de la IMC la măsuri mai directe, cum ar fi procentul de grăsime corporală (BF%), ar putea îmbunătăți modul în care evaluăm și gestionăm obezitatea (Potter et al., 2024).

Acest articol explică diferența dintre IMC și BF%, de ce BF% poate fi mai precis și ce ar putea însemna noile praguri BF% pentru definirea supraponderabilității și obezității.

Definiție rapidă: IMC vs BF%

IMC (Indicele de masă corporală)

Un raport greutate-înălțime folosit pentru a clasifica starea ponderală.

BF% (Procentul de grăsime corporală)

O măsură a cât din corpul tău este format din grăsime.

Nu sunt același lucru. Două persoane pot avea același IMC și compoziții corporale foarte diferite.

 

Secțiunea 1: Înțelegerea IMC-ului

IMC se calculează împărțind greutatea unei persoane în kilograme la pătratul înălțimii sale în metri (kg/m²) (National Heart, Lung, and Blood Institute, 2023).

Categorii IMC folosite în practica clinică:

Subponderal: IMC < 18,5

Greutate normală: IMC 18,5–24,9

Supraponderal: IMC 25–29,9

Obezitate: IMC ≥ 30

Profesioniștii din domeniul sănătății folosesc adesea IMC ca instrument de screening pentru a estima grăsimea corporală și a evalua riscurile de sănătate legate de greutate. Este convenabil, dar are limitări importante (Nuttall, 2015).

Unde poate da greș IMC-ul

1. Nu face distincția între masa de grăsime, masa musculară sau masa osoasă.

2. Nu reflectă unde este depozitată grăsimea în corp.

3. Poate fi mai puțin precis pentru sportivi, adulți în vârstă sau anumite grupuri etnice.

De aceea, IMC poate clasifica greșit oamenii. O persoană cu masă musculară mare poate fi etichetată ca supraponderală sau obeză, deși are un procent scăzut de grăsime corporală. O altă persoană poate avea un IMC „normal” în timp ce are un nivel ridicat de grăsime corporală și riscuri de sănătate asociate.

O critică esențială este și una istorică. IMC a fost introdus acum aproape două secole de un matematician belgian și nu a fost conceput inițial ca un instrument medical de diagnostic.

Cât de mare poate fi diferența?

Un studiu recent realizat de Visaria et al. (2023) a comparat prevalența obezității folosind IMC și procentul de grăsime corporală (BF%) și a constatat o diferență izbitoare:

După IMC: 36% dintre adulți sunt clasificați ca obezi

Prin BF%: 74% dintre adulții clasificați ca obezi

 

Secțiunea 2: Argumentul pentru procentul de grăsime corporală (BF%)

BF% măsoară direct proporția de grăsime din corp. Oferă o imagine mai clară a compoziției corporale prin separarea masei de grăsime de masa slabă. Metode practice de estimare a BF% devin tot mai accesibile și mai precise, inclusiv: analiza impedanței bioelectrice (BIA)

BIA estimează masa de grăsime prin trimiterea unui curent electric slab prin corp și analizând modul în care acesta trece prin diferite țesuturi (Lyons-Reid et al., 2020).

Măsurători ale pliurilor cutanate

Această metodă folosește calibre pentru a măsura grosimea pliurilor cutanate în diferite zone pentru a estima grăsimea subcutanată (Silveira et al., 2020).

Scanare DEXA (absorptiometrie cu raze X cu energie duală)

DEXA folosește raze X cu doză redusă pentru a distinge osul, țesutul adipos și masa slabă. Oferă măsurători precise ale BF% și densității osoase (Chaves et al., 2022; Laskey, 1996).

Secțiunea 3: Noi praguri BF% pentru supraponderalitate și obezitate

Cercetări recente sugerează că pragurile clinice semnificative pentru BF% în supraponderalitate și obezitate pot fi:

Pentru bărbați

Supraponderal: 25% grăsime corporală

Obezitate: 30% grăsime corporală

Pentru femei

Supraponderal: 36% grăsime corporală

Obezitate: 42% grăsime corporală

Aceste praguri reflectă diferențele bazate pe sex în compoziția corporală și urmăresc să surprindă mai bine acumularea nesănătoasă de grăsime (Potter et al., 2024).

Secțiunea 4: De ce BF% poate fi metrica mai bună

Măsurare mai directă

BF% măsoară grăsimea în sine, care este țesutul cel mai strâns legat de multe riscuri asociate obezității.

Legătură mai strânsă cu rezultatele asupra sănătății

Pragurile BF% sunt legate de prevalența sindromului metabolic, o comorbiditate cheie legată de obezitate care include riscul cardiovascular.

Mai personalizat

BF% ia în considerare diferențele în masa musculară și compoziția corporală pe care IMC-ul nu le poate reflecta.

Praguri specifice sexului

Bărbații și femeile pot fi evaluați folosind praguri care reflectă diferențe biologice reale.

Mai concentrat pe sănătate

BF% se aliniază mai strâns cu rezultate precum riscul cardiometabolic, care este influențat direct de excesul de grăsime corporală.

Secțiunea 5: Limitări de reținut

Nu există un acord global universal

Nu există încă un consens complet privind pragurile BF% în diferite populații.

Variația în funcție de vârstă și sex

Procentul de grăsime corporală (BF%) se modifică natural odată cu vârsta și diferă în funcție de sex, ceea ce poate necesita intervale de referință separate.

Sensibilitatea măsurătorii

Unele metode, în special BIA, sunt influențate de hidratare, aportul alimentar recent și activitatea fizică, ceea ce poate afecta acuratețea.

Concluzie

Dovezi recente sugerează că trecerea de la IMC la BF% ar putea reprezenta un pas major înainte în modul în care supraponderabilitatea și obezitatea sunt definite și gestionate. Cu praguri propuse de 25% și 36% BF pentru supraponderabilitate la bărbați și femei, respectiv 30% și 42% pentru obezitate, profesioniștii din domeniul sănătății ar putea oferi strategii mai precise și personalizate pentru gestionarea obezității.

Pe măsură ce instrumentele pentru compoziția corporală continuă să se îmbunătățească și să devină mai accesibile, procentul de grăsime corporală (BF%) este tot mai mult poziționat ca o măsură preferată pentru evaluarea și gestionarea obezității (Potter et al., 2024).

Referințe

Chaves, L.G.C. de M., et al. (2022). Evaluarea compoziției corporale prin densitometrie corporală totală: ce ar trebui să știe radiologii. Radiologia Brasileira, 55, 305–311. doi:10.1590/0100-3984.2021.0155-en.

Jayedi A, et al. (2020). Grăsimea centrală și riscul de mortalitate din toate cauzele: revizuire sistematică și meta-analiză doză-răspuns a 72 de studii prospective de cohortă. BMJ. 2020;370.

Laskey, M.A. (1996). Absorptiometria cu raze X cu energie dublă și compoziția corporală. Nutrition, 12(1), 45–51. doi:10.1016/0899-9007(95)00017-8.

Lyons-Reid, J., et al. (2020). Analiza bioimpedanței electrice – un instrument ușor pentru cuantificarea compoziției corporale în perioada de sugar? Nutrients, 12(4). doi:10.3390/nu12040920.

National Heart, Lung, and Blood Institute (2023). Calculează-ți IMC-ul.

Nuttall, F.Q. (2015). Indicele de masă corporală. Nutrition Today, 50(3), 117–128. doi:10.1097/nt.0000000000000092.

Potter, A.W., et al. (2024). Definirea supraponderabilității și obezității prin procentul de grăsime corporală în loc de indicele de masă corporală. The Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism, dgae341. doi:10.1210/clinem/dgae341.

Silveira, E.A., et al. (2020). Evaluarea procentului de grăsime corporală prin ecuația pliurilor cutanate, bioimpedanță și densitometrie la adulții în vârstă. Archives of Public Health, 78(1). doi:10.1186/s13690-020-00449-4.

Visaria, A., et al. (2023). Prevalența obezității bazată pe procentul de grăsime corporală vs. indicele de masă corporală. Prezentat la ENDO 2023, întâlnirea anuală a Societății Endocrine, Chicago, IL.